ISTORIC

Așezat între dealuri domoale ce își iau obârșia din malurile pârâului Urminiș ce se întind la N-V până în culmea munților Berzunți, iar la S-E spre munții Ciucului, Văsieștiul în prezent se găsește ca o așezare de periferie făcând parte din Municipiul Moinești. De-a lungul timpului a cunoscut diferite forme ale organizării rurale, de la moșie și ținut răzeșesc, la sat, comună și în prezent cartier. La Văsiești soarele se ridică printre cireși și se revarsă peste cele trei văi, cu așezăminte umane, după cum descrie foarte frumos fiul satului Dumitru Chiriac de la Văsiești într-una din operele sale. Chiar dacă în prezent această așezare de periferie la prima interacțiune nu ar prezenta un interes sporit, în momentul în care cauți să o aprofundezi, vei găsi o lume interesantă, deoarece așezarea de aici are vechi descendențe cu oameni de toată isprava.

Atât în perioada medievala care ne transmite informații concludente despre această așezare cât și dacă mergem pe firul istoriei până într-acolo încât sau găsit primele vestigii arheologice vom vedea că avem de-a face cu o locație care a dăinuit peste două mii de ani și care de-a lungul timpului s-a conformat tuturor evoluțiilor sociale. Din păcate nu sau păstrat multe documente sau alte vestigii care să ne relateze despre viața socială și evoluția a acestei așezări, însă cele pe care le avem ne conduc la anumite ipoteze și deduceri care demonstrează că mundanul și anticul s-au contopit și au dăinuit aici, rezultând această așezare cochetă de periferie.

Bogat în resurse minerale și naturale Văsieștiul a emanat un perpetuu interes. Pădurile bogate care îl înconjoară și fac din acesta un fel de fortăreață, bogatele zăcăminte de petrol care se exploatează, zăcământul de cărbune brun care a fost doar parțial exploatat, dealurile vaste bune pentru pășunat care au încâtat imaginația artistică a marelui pictor Ștefan Luchian sunt o încântare pentru oricine pășește pentru prima dată aici.

1. Poziționare geografică

Marele Dicționar Geografic prezintă astfel Văsieștiul ca fiind comună rurală a județului Bacău situată în plasa Muntelui, așezată la poalele muntelui Tarnița și în valea pârâului Urminișul-Mare. Se compune din 5 cătune: Văsiești, reședința, Leorda, Vermești cu secția Glodurile (azi cartierul Plopu), Urminișul sau Hangani și Șipoteni.

Este străbătută de pârâurile Urminișul-Mare și Busuiocul și brăzdată de Muntele Tarnița și dealurile Leorda, Babelor, Busuiocul și Nogea.

Are o populație de 810 locuitori; o școală mixtă, care funcționează din 1885 în satul Văsiești; 4 biserici, câte una în fiecare cătun, deservite de 3 preoți și 7 cântăreți.

Vite: 64 cai, 1003 vite cornute, 280 porci, 321 capre, 1972 oi și 102 stupi.

După legea rurală din 1864 s-au împroprietărit 247 de locuitori, cu 892 fălci, 46 de prăjini și 34 stânjeni de pământ.

Teritoriul, comunei are o suprafață de 2578 de hectare.

2. De unde își ia denumirea?

Toponimul acestui loc își are obârșia de la un anume Văsiiu, forma veche a lui Vasile, după cum propune renumitul istoric slavist Mihai Costăchescu în studiul pe care îl elaborează alături de traducerea unui document ce menționează pentru prima data satul Văsiești la data de 8 iunie 1443.

Toponime din Văsiești: Dealul Aria; pârâiașul Breabănul, care se scurge în Urminișul-Mare; Busuiocul deal situat lângă Muntele Tarnița; Busuiocul pârâu care obârșește într-o balta mare, numită Tăul Tarniței și se varsă de-a stânga Trotușului după ce udă satul Vermești; Coasta-Nogei șiră de dealuri, comunele Comănești și Văsiești; Groapa-Catanei deal din com. Văsiești, pe care se află urme de redute; Leorda deal situat la V de com. Văsiești, cu urme de întărituri; Nogea pădure foioasă, are o întindere de 90 de hectare și aparține răzeșilor din comună; Piciorul-Popii, munte din culmea Coasta-Nogea; Piciorul-Popii-Tarnița pădure din com. Văsiești, proprietate a răzeșilor populată cu fagi și stejari și având o întindere de 90 de hectare; Runcul-Mare munte și Runcul-Mic; vârful Tarnița, la poalele lui se află un lac mare de vreo 7 hectare, Tăul Tarniței (în prezent a rămas doar un mic ochi de apă).

În condica Luizilor se găsesc trei sate din această comună: Văsîești, Urminișul și Leorda, de unde încă de pe atunci se exploata păcura. Spre exemplu la anul 1803 în Văsiești existau 68 de liuzi (adică străini) care aveau de plătit suma boierului anului în valoare de 1440. Ocupația lor principală era cărăușia, prelucrarea și exploatarea lemnului și transportul de păcură.

Va urma…