Minunea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron.
La câțiva ani după mucenicia sa, într-o vreme în care creștinii încercau să țină cu sfințenie Postul Mare, împăratul Iulian Apostatul a pus la cale un plan viclean.
A poruncit ca toate alimentele din piețele orașului să fie stropite în ascuns cu sânge jertfit idolilor, pentru ca cei care posteau să fie pângăriți fără să știe.
Era o lovitură tăcută. O batjocură adusă credinței.
Dar Dumnezeu nu-Și părăsește poporul.
În acele zile, Sfântul Teodor Tiron s-a arătat în vis arhiepiscopului Eudoxie și i-a spus:
„Nu lăsa pe creștini să cumpere din piață. Spune-le să fiarbă grâu și să mănânce din el.”
Grâul – simplu, curat, smerit – a devenit salvarea lor.
Fiert și amestecat cu miere sau cu puține roade, a fost împărțit între credincioși.
Astfel, postul a rămas nepătat.
De atunci, în prima sâmbătă din Postul Mare, Biserica pregătește colivă în cinstea Sfântului Teodor. Nu doar ca pomenire a morților, ci ca amintire a purtării de grijă a lui Dumnezeu și a biruinței credinței asupra vicleniei.
Coliva nu este doar grâu fiert.
Este simbolul morții și al învierii – așa cum bobul de grâu trebuie să moară în pământ pentru a aduce rod.
Este simbolul jertfei.
Este simbolul speranței.
Și, mai presus de toate, este dovada că Dumnezeu poate transforma un lucru simplu într-o minune.
Legenda colivei ne învață că atunci când lumea încearcă să ne tulbure credința, soluția nu este frica… ci ascultarea.
Iar în fiecare lingură de colivă din această sâmbătă sfântă se ascunde o mărturisire tăcută:
Dumnezeu veghează.
✞ ✞ ✞
